Băncile pot exista acolo unde este o economie dezvoltată şi cu tendinţe de creştere

Grigore Furtună: „deschidere de a asigura independenţa Băncii Naționale, de a traduce în viaţă normele care să asigure transparenţă în capitalul băncilor, în activitatea lor nu văd…”

Ce se intampla acum cu sistemul bancar al Republicii Moldova?  Cat de importanta este pentru recastigarea celui mai important „asset” al institutiilor financiare, pierdut in ultimii ani: încrederea? La aceste si alte intrebari raspunde economistul Grigore Furtună care de 50 de ani activeaza in acest domeniu, actualmente membru al Ligii Bancherilor din Moldova.

Europa Liberă: Din observaţiile dumneavoastră, când a fost în cea mai mare siguranţă sectorul bancar în Republica Moldova?

Grigore Furtună: „Din 1995 până în 2002-2003.”

Europa Liberă: Şi pe urmă de ce s-a vulnerabilizat?

Grigore Furtună: „În genere, implicarea politicului a fost întotdeauna prin părţile noastre şi încă mult va fi. Nu ştiu în alte părţi. În Rusia, în România văd că e tot implicare.”

Europa Liberă: Şi de ce nu vor stăpânii adevăraţi să le fie cunoscute numele lor în domeniul bancar?

Grigore Furtună: „Ori îşi ascund scopurile, ori nu vor să se ştie că sunt proprietari de aşa proporţii. Eu cred că Banca Naţională treptat, câte o ţâră, îşi pierdea independenţa.”

Europa Liberă: Nu vedeţi independenţa Băncii Naţionale?

Grigore Furtună: „Eu nu văd Banca Naţională. Banca Naţională are legi aprobate, sunt norme şi ele trebuie promovate în viaţă. Când am citit că guvernatorul Băncii Naţionale nu poate face nimic, fiindcă un judecător i-a interzis, am zis: „S-a terminat cu Banca Naţională definitiv”. În fruntea ei trebuie să fie oameni care înţeleg ce înseamnă independenţa Băncii Naţionale şi sunt gata să o apere; o cunosc, o înţeleg şi sunt gata să o apere. Fără rezerve. Cum numai cu aceasta s-a încheiat, gata, nu mai este Banca Naţională, este o instituţie acolo.”

Europa Liberă: De ce politicul a insistat să pătrundă în Banca Naţională?

Grigore Furtună: „De ce? Ori aceşti oameni nu au cunoştinţe? Nu, nu aş zice. Domnul guvernator actual cunoştinţe profesionale are de ajuns, dar deschiderea de a asigura independenţa acestei instituţii, de a traduce în viaţă normele care să asigure transparenţă în capitalul băncilor, în activitatea băncilor nu văd.

Cel mai dramatic pentru mine rămâne ceea ce s-a întâmplat în primăvara anului 2009, dacă nu mă înşel, când a fost luată decizia de lichidare a Băncii Investprivatbank. Modul cum s-a procedat nu se înscrie în nicio normă stabilită pentru sectorul bancar de aceeaşi Bancă Naţională. Eu am văzut rezultatul: Banca de Economii a preluat datoriile Investprivatbank faţă de persoanele particulare în întregime, nu chiar un miliard, dar în jur, fără să aibă contrabalanţă. Cum să iei datoriile şi să nu iei şi veniturile? Se vorbea că va fi cumpărată. S-a văzut actul de procurare? Cine a luat decizia?

Admit că Banca Naţională nu era acolo unde s-a luat decizia. Dar miza iată care e, că avem lege de asigurare a depozitelor. Şi se poate face numai în limitele acelei legi, cu o instituţie care falimentează. S-a luat o altă decizie. Dacă ar fi văzut-o cineva pe hârtie, scrisă, nu ştiu, nicăieri nu e. Cum a preluat Banca de Economii aceste datorii? Eu nu cred că acea decizie a fost luată doar de preşedintele executiv al Băncii de Economii. Dar chiar dacă, ar fi trebuit să întrebe opinia Consiliului de Supraveghere al acestei Bănci.

Dar Consiliul de Supraveghere în dominanţă era de guvern, alcătuit de oamenii guvernului, ei nu puteau să acţioneze de capul lor, trebuiau să consulte guvernarea. Şi aceasta să o trecem. Bine, Banca ia datorii şi ea nu are bilanţ, ea se duce în pierdere. Ce se face? Se ia un împrumut, 600-700 mln lei, nu mai ştiu exact, de la Banca Naţională. Şi Banca Naţională nu pătrunde în esenţă, cum putea? Adică eu înţeleg că Banca Naţională era sub presiunea guvernării. Care anume? Premierul, preşedintele, în întregime, tot nu mă interesează, sub presiune şi nu a avut puteri să se opună.”

Europa Liberă: Dar guvernarea comunistă zice că nu are vină.

Grigore Furtună: „Poate zice orice. Eu întreb: guvernarea răspunde de administrarea proprietăţii statului? Iată, în Banca de Economii se afla proprietatea statului. Guvernarea răspunde de aplicarea legii întocmai? Iată, legea stabileşte modalitatea de asigurare a depozitelor particulare.”

Europa Liberă: Domnule Furtună, pentru Republica Moldova, un stat mic, numărul băncilor e mare sau relativ e cel care poate să fie?

Grigore Furtună: „Depinde de ce se întâmplă în ţară. Dacă reieşim din ceea ce avem, şi acestea sunt în plus, o parte din ele. Dar dacă reieşim din ceea ce ar trebui să avem, cum ar trebui să se dezvolte economia, poate că nu ne ajung. Dar antreprenoriatul micro şi mediu se află într-o stare deplorabilă. Mă uit eu prin statistică şi văd ce se întâmplă acolo, aceea ce se numeşte antreprenoriatul familial, Doamne fereşte! Trebuie să fie o atenţie!

Da, guvernul nu trebuie să îl ducă de mânuţă pe om, dar să îi creeze condiţii. Dar, dacă s-au creat condiţii şi nu se vede rezultatul, să se intereseze guvernarea de ce nu e rezultat. Fiindcă noi trebuie să avem locuri de lucru, noi trebuie să avem venituri băneşti ale populaţiei, noi trebuie să avem saturarea pieţei interne cu mărfuri produse pe loc, nu importate, adică este sferă de aplicare, de primenire a acestor forţe. Dar, dacă nu e, ce să facă băncile?

Băncile pot fi acolo unde este o economie dezvoltată şi care are tendinţe de creştere. Aşa, în condiţiile noastre, poate şi acestea sunt în plus, unele.”

Europa Liberă: Câte bănci sunt în total?

Grigore Furtună: „Paisprezece bănci.”

Europa Liberă: Lumea are încredere? Vine să depună banii sau, mai degrabă, alege să ţină banii, să îi păstreze la ciorap, sub saltea?

Grigore Furtună: „Dacă ne uităm la statistica bancară, depozitele particulare sunt în creştere.”

Europa Liberă: Aceasta stimulează omul să îşi aducă banii să îi păstreze la bancă?

Grigore Furtună: „Totuşi trăieşte aici un contingent de populaţie destul de mare şi au careva venituri, nu zicem că e moarte economică. Ea este, ea funcţionează prost.”

Europa Liberă: Remitenţele salvează economia?

Grigore Furtună: „Asigură un echilibru serios, fiindcă ar fi dezechilibrată economia ţării, dacă nu ar fi remitenţele. Remitenţele provin din exportul braţelor de muncă. Aşa sunt realităţile de astăzi că, alături de exportul de mărfuri tradiţionale…”

Europa Liberă: …avem şi export de manoperă.

Grigore Furtună: „Da. Şi ar fi prost să fie acest export şi să nu fie şi venit în ţară. Până când ţara nu e capabilă să asigure locuri de muncă, până când există tendinţa aceasta de plecare, atunci acesta e lucru normal, exportul braţelor de muncă şi a minţii, să zicem, a intelectului.”

Europa Liberă: Exod de creier.

Grigore Furtună: „Da.”

Europa Liberă: Domnule Furtună, dar aud şi în rândul oamenilor care vor să iniţieze afaceri, ei că se plâng că procentul în baza căruia ar putea să obţină credite e mare pentru cetăţeanul Moldovei.

Grigore Furtună: „Procentul sau dobânda la creditul bancar este un derivat a ceea ce se produce în economie, cerere şi ofertă.”

Europa Liberă: El zice că vine din Italia, Spania, altă ţară, Israel şi vede că acolo lucrurile stau altfel.

Grigore Furtună: „Lucrurile acolo stau altfel nu izolat, numai referitor la procent. Dacă merg în Japonia, se pot confrunta cu situaţia că pentru a ţine banii în bancă încă trebuie să-i plăteşti băncii. Sunt şi aşa situaţii. Dar la noi nu e aşa situaţia. Economia trebuie să o luăm în întregime. Situaţia socială, legislaţia, funcţionarea sectorului de justiţie e altfel totalmente. Şi aşa se acumulează situaţia. La noi ea reiese din sursele care se acumulează în ţară şi din cererea care este la bani şi de gradul de investiţii, riscuri.

Noi avem serioase probleme în ţară, dacă urmărim statistica bancară care se publică, în fiecare lună, sunt probleme mari cu rambursarea creditelor. Banca vrea, nu vrea trebuie să se asigure, caută, cu toate riscurile. Banca Naţională nu o înţeleg până astăzi, în politica ei. Nu zic că chiar e totalmente proastă, dar sunt unele aspecte care pentru mine sunt de neînţeles.

Pe de o parte, se promovează o politică de rezerve obligatorii destul de înalte, care se păstrează  şi care au fost şi mai majorate. Pe de altă, parte Banca Naţională aruncă în circuit mase colosale de lei, procurând valuta străină la preţuri pe care ea singură, nemijlocit Banca Naţională, contribuie la creşterea preţurilor la valută. Dacă am băgat în circuit leii, vrem noi sau nu vrem, ei îşi caută primeneală. Unde? La marfă, la servicii. Iată toată treaba. Adică, iată aşa circumstanţe avem. Dobânzile, folosite de bănci la depozitele particulare, au scăzut. Dacă scad, scad şi celelalte. Dar, dacă apare pericolul nerambursării, dar noi avem permanent astfel de pericole, fiindcă suntem concentraţi cu exportul nostru spre un cumpărător mare şi suntem foarte dependenţi de el.”

Europa Liberă: De Federaţia Rusă?

Grigore Furtună: „Da. Suntem foarte dependenţi. Şi ba una, ba alta apare. Dacă nu se vinde producţia acolo, atunci rămâne aici. Dacă rămâne în stocuri – nu se rambursează banii. Dar vrei nu vrei, la deţinătorii de depozit particulari trebuie să-i plăteşti la timp dobânda, trebuie să-i restitui, dacă el vrea să-şi ridice depozitul. Aşa că un set întreg de circumstanţe, care, dacă ar fi altă siguranţă cu piaţa de desfacere a mărfurilor, dacă ar fi mai puţin şi alte riscuri interne, ele provin atât de la calitatea legii, dar, mai ales, de la aplicarea ei, care e menită să asigure apărarea, protecţia creditorului. Cu aceasta stăm prost.”

Europa Liberă: Domnule Furtună, vorbeam despre experienţa dumneavoastră bogată în acest domeniu. Totuşi, 50 de ani de activitate în domeniul bancar înseamnă ceva. Cum vă explicaţi dumneavoastră acest interes mare din partea reprezentanţilor business-ului rusesc să vină să acapareze sectorul bancar în Moldova?

Grigore Furtună: „Posibil că e vorba de bani care nu au originea atât de curăţică, poate fi. Fiindcă bani curaţi, dacă există, şi într-o ţară cu o politică economică internă bine echilibrată, ei nu fug din ţară. Eu nu trăiesc în Federaţia Rusă şi nu vreau să le dau sfaturi, dar mă gândesc eu: acolo este atâta spaţiu de investire a banilor, că a umbla cu căutarea în afara ţării e straniu.”

Europa Liberă: Nu e logic.

Grigore Furtună: „Nu e logic. Dar se vede că, pe de o parte, toate normele, care asigură funcţionarea economiei naţionale a unei ţări şi însăşi normele şi aplicarea lor suferă. Şi din cauza aceasta, banii fug din ţară. Firmuşoarele, firmuleţele, cum se mai spun acolo, care vin şi acaparează capital ba într-o companie, ba în asigurări, ba de transport etc. nu au transparenţă. Noi nu ştim cine e beneficiarul final.

Aceasta înseamnă că în ţara noastră, instituţiile, care sunt menite să asigure, prin aplicarea legii, dar dacă nu ajunge legea, să iniţieze modificări în ea, transparent nu fac. Eu vorbesc de segmentul bancar. Noi nu ştim, bunăoară, cine sunt acei care au cumpărat, să mă ierte Dumnezeu, nu au cumpărat, ci au acaparat. De ce nu au cumpărat? Fiindcă cumpărarea se face prin bursă, în formă deschisă. Celelalte lucruri se fac altfel. Dar care au acaparat nu se ştie. Şi chiar atunci când e numită o familie, aceasta nu înseamnă că acela e el. Eu nu cred.”

Europa Liberă: La acest microfon al Europei Libere vorbeam şi cu şeful regional al Băncii Mondiale, care spunea că este foarte important să vină banii în buget, dar este mult mai important să se ţină cont de calitatea investitorului.

Grigore Furtună: „Cum poţi să cumperi cu un capital de un mie de lire sterline compania creată, cu 3-4 luni în urmă, să faci o cumpărătură de câteva milioane de euro? E joacă. Dar noi nu putem să ne permitem jocul cu lucruri atât de serioase. Fiindcă practica proastă, deciziile intransparente nasc situaţii care pe urmă va fi foarte complicat a le corecta. Dacă, în genere, vom le corecta.”

Europa Liberă: Ce înseamnă „va fi foarte dificil”?

Grigore Furtună: „Va trece, să zicem, un timp careva, iată, să zicem, cei care au cumpărat acţiunile de la Banca de Economii, nişte companii, toţi din afara ţării, se schimbă guvernările, astăzi avem o configuraţie şi poate să apară configuraţii de guvernare care se interesează şi încep a urmă ce avem. Această proprietate a trecut de 3-4 sau şi mai multe ori din mână în mână şi ne vom pomeni în faţă cu unul care, fie formal, dar nu-i poţi face o pretenţie s-a pierdut. Făptaşul a rămas nepedepsit. Nepedepsirea făptaşului îl încurajează. Bunăoară, eu aşa socot, dacă în 2011, când a fost acea zarvă cu raiderii, dacă atunci ar fi fost dusă, până la sfârşit treaba, acesta era un semnal că aşa ceva nu se poate.”

Europa Liberă: Dar, aşa, pericolul planează şi acum?

Grigore Furtună: „Da. Duceţi-vă şi interesaţi-vă la Procuratură, la judecătorii, la Interne cine a fost real pedepsit şi ce măsuri s-au luat de corectare şi prevenire. Şi nu veţi găsi. Am auzit că un judecător ar fi părăsit postul. O anchetă care să se termine cu un rezultat nu cunosc. Autorităţile noastre, structurile de forţă manifestă o lipsă de curiozitate totalmente. Colosali bani plătim din bugetul ţării pentru menţinerea acestor forţe.”

Europa Liberă: Structurile de forţă…

Grigore Furtună: „Da. Şi ele trebuie să-şi facă treaba.”

 Articol preluat de pe pagina oficială a postului Radio Europa Liberă (www.europalibera.org)

21 noiembrie 2013